marți, 12 iunie 2012

Tot mai nu sunt

sunt tot mai exotic
sunt tot mai stelar
trăiesc doar cu gânduri
în lume-s hoinar
nu intru-n rânduri

sunt tot mai puțin
și sunt solitar
trăiesc doar cu vise
în lume-s bizar
nu intru-n premise

sunt tot mai cu dor
deși sunt uitat
trăiesc aiurea cu gândul
în lume-s nebun
nu mă mai spune cuvântul

sunt tot mai absent
sunt tot mai anemic
trăiesc de astăzi pe mâine
în lume-s endemic
nu-mi intru în haine

sunt tot mai nu sunt
deși încă văd
trăiesc să mă aflu în treabă
în lume nu sunt într-adevăr,
ci sunt un pom, o piatră, o iarbă

Un comentariu:

  1. Demult, am trăit momentul fericit în care am fost copac înflorit şi m-am simţit frumoasă. Un cais mi-a dăruit această stare şi poate din acest motiv mi-e drag iar el a rămas la fereastra mea. E absolut minunat să fii statornic , să dăruieşti,să renaşti precum un pom . Numai bine!

    RăspundețiȘtergere

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg