Te iubesc profund când te găsesc pe coală
și-n rânduri îți descopăr tainice genuni;
chipul mi se face galben ca de ceară,
în fața ta, cu gândul, te-ascult stând în genunchi.
Din mușuroiul bipedelor termite
tu iei vederi ce parcă-s de pe un alt glob,
mă porți plutind prin vise, ceruri și ispite,
mă scoți din minți, din timp, din spațiu și din smog.
Când cartea vieții mele se va închide blând,
pentru că-n curând așa va fi să fie,
aș vrea să poa să iasă din mine pe pământ
floare, cântec, abur, vânt și poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu