vineri, 9 noiembrie 2012

Feerie


Hei tu, iubito, trezește-te acum,
soarele-i pe cerul dimineții,
nu mai e timp, deci să pornim la drum
că nici nu știi când vine și sfârșitul vieții.

Vreau azi să mergem amândoi în luncă,
acolo unde ne-am iubit de-atâtea ori,
grăbește-te că viața asta-i scurtă,
pe cer veni-vor corbii dintre nori.

Dar până la apus avem mult de trăit
în râul nostru care curge încă,
avem lumină, aer, cerul nesfârșit,
iar eu mai am privirea ta adâncă.

Am zâmbetul și părul tău superb,
am încă niște zile de iubit...
Iubirea mea, ca ochii unui cerb,
îmi spune dacă totuși n-am murit...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu