joi, 22 noiembrie 2012

Pasărea iubirii


Iubirea mea, ce-n loc de margini
are doar aripi plutitoare,
te caută-n nemărginiri
de sus mereu să te-mpresoare.

Coborând la ceas de seară
pe malul visurilor tale
transparentă ca o ceară
pe buze-ți pune sărutare.

Visule ce-n somn mă duci
nu mă trezi în astă toamnă,
mă lasă-n vara de atunci
când iubeam cu dor o doamnă.

Mă lasă-n soare, între valuri
așteptând furtuni și ploi,
mă lasă-n iarba de pe dealuri
și-n amintirea despre noi.

Mă lasă prin păduri de frasini
cenușa să mi-o pierd în vânt
și cum este lăsat în datini
nu vreau să văd un ochi plângând.

Doar cântă-mă de dor și jale
și nu uita că-ți sunt iubirea
ce n-are zid și n-are cale
să nu-i ajungi nemărginirea.

Un comentariu:

  1. Si canta prea maiastra iara
    Poetului. Spre nemurire
    Iubirea-i cinta si ...mirarea
    De-a fi sortit, iubind, pieirii.

    RăspundețiȘtergere

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg