joi, 6 decembrie 2012

Călătoria cea lungă


s-au stins lumini
s-a risipit căldură
toți îmi sunt de-acuma doar niște vechi străini
uitarea-mi este singura armură
în lupta cu a morții lungi oștiri

în juru-mi zac răpuse sau trântite
dureri ce-n lupta lor doar numai m-au rănit
frontu-i încă plin de oseminte
a celor care-n viața lor m-au tot iubit

alb steag de nea îmi cere armistițiu
nopțile-mi fac lungă caravana
prin deșert nesomnu-mi este exercițiu
pentru când porni-voi liber spre nirvana

astfel uneori muri-voi pe-nserat
între ape înghețate-n dor
sub relief de nori seismic răsfirat
de vânturi ce mă-nvață cum să zbor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu