vineri, 21 decembrie 2012

Între anotimpuri


Toamna trecută e încă în mine,
tu ești în toamnă de-aceea mi-e bine.
Plouă mărunt pe pământ și pe mare,
pe cerul noros ești unicul soare.

Sărutul tău lacom încă mă arde
când intră frig prin ferestrele sparte.
Iarna mă-ngheață în alba-i lumină,
tu-mi ești sângele cald ce m-animă.

Pe mine timpul în iarnă m-a-mpins,
tu-n toamna trecută frumoasă te-ai stins.
Prin geamul mat dintre toamnă și iarnă
ca o burniță rece amintirea ne ceartă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg