Mereu avem câte-un vis ne-mplinit
și-n iarnă pe Moș Crăciun îl rugăm
să ni-l pună sub bradul împodobit
până ce-n Anul Nou nu intrăm
Iar Moșul, corect, prin viscol revine,
și an după an ne lasă sub brad
speranța că încă mai poate fi bine
cât încă visăm și de viață ni-e drag.
Dacă maturi nu mai știm a visa,
iar sufletu-l secăm doar pentru-a gândi,
atunci el, Moșul, alături ne vrea
de zăpada din vată și-ai noștri copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu