Pe coala mea e iarna așternută
încerc zadarnic albul să-l topesc
întroienite cuvinte se usucă
în frig de gânduri care viscolesc
Ochii mei de cer au început să ningă
lacrimile-n maluri dantele-au înghețat
noaptea prin fereastră șuierat mă strigă
umbrelor din beznă să mă dau furat
A crengi de promoroacă mâinile-mi troznesc
dar s-a iscat un foc alături în cămin
și o zână caldă mă-ndeamnă s-o privesc
năluca ta din vise cu trenă de senin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu