aștept să-mi aduci iară seara
cu flăcări de stele pe cer
cu lacrimi curgând precum ceara
cu clipe mustind de mister
că taină îmi ești cu ispită
fermecat magnet în cuvânt
când animi în fiece clipă
inertul din mine pământ
ai raze de vrajă în palme
mă ridici cu ele în vânt
minutele cu tine sunt calde
cu tine din nou mă avânt
tristețea ta e-o poiană
ascunsă în nopți de uitări
din cerul ei lași să se cearnă
o burniță rece pe mări
noi doi cu răni potolite
o vreme-mpreună om trece
prin noaptea cu vise mocnite
din amintiri vom lăsa să mai plece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu