ancora libertăţii mele e inima
o târăsc prin hârtoapele vieţii
o smulg când e gata să se agaţe
o duc cu mine până la cer
ea mă istoveşte şi mă ancorează prin alte adâncuri
o port din nou prin înalturi de vise
mă cheamă din nou în abisuri de dor
doar că lanţul de sânge cu inima mea
a ajuns la veriga cea slabă
Raman ancorat aici, pe blog; ganduri de bine!
RăspundețiȘtergere