mi s-a deschis în suflet vechea dramă
recidivă a morții-n culmea vieții
și pentru că sunt singur, dragă mamă,
te invoc pe tine-n pragul dimineții
revino tandră să-mi stai la căpătâi
cu ceaiul și privirea leacuri de demult
ce m-au crescut pe pașii cei dintâi
și m-au dus slobod prin junglă și tumult
ești Dumnezeul existenței mele
care mi-ai dat viață pentru a muri
descifrând din pașii vremii efemere
nerostul de a fi și rostul de-a iubi
crește-acum din mine peste lume
dorul pe care cândva mi l-ai sădit
să umbresc deșetul deșertului cu dune
să las în el mirajul cu foame de iubit
revin la tine mamă încărcat de clipe
dă-mi iară adăpost și îndurare
mai naște-mă o dată fără zile
mă-nvață veșnicia și spațiul fără zare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu