miercuri, 20 februarie 2013

La steaua


Te văd mereu pe firmament
strălucind în nopți polare
și tu mă vezi, un biet ferment
îndrăgostit de-a ta splendoare.

Sunt ani lumină între noi
cu traiectorii la distanță
ce nu ne vor uni în doi
nici în vers, nici în romanță.

Nici unul dintre noi nu este,
în astăzi nu suntem de ere,
ci decalați dintr-o poveste
când viețuiam în vise sfere.

Nici unul dintre noi nu știe
că suntem doar niște proiecții,
poze într-o astronomie,
dovada relativității.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu