Mă vei uita și tu curând,
uitarea mă va șterge-n ea,
mă va face iar pământ
să mă aștern în calea ta.
Mă vei călca să vii, să pleci,
ars voi fi în cărămidă,
prin mine vei avea poteci,
regina nopții în grădină.
Culcându-te pe iarba mea,
în seri de vară cu petale,
vei visa c-am fost cândva
rima frumuseții tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu