de vâzare
urme proaspete de pași
în nisipul de la Marea Moartă
ai Iubirii care s-a sinucis
singură
cu spaima spartă
are lacrimi pe bărbie
uscate deci acum sunt sare
numai bune de privit
noaptea reflectând ciudat
lumina ce-au primit-o de la soare
i-a rămas
tot de vânzare
chip în cioburi de oglindă spartă
are părul despletit
răvășit cu multă artă
a vrut întâi
încet să moară
ștrangulată doar de vânt
are urme de furtună
amprentate pe un gând
a vrut să uite
ținea în pumnii ei micuți
un ghemotoc de amintiri
ce par acum niște cuvinte
picurate din priviri
ar fi vrut să nu se știe
c-a existat
și haine n-are
taina asta e mai scumpă
cu dor cu tot e de vânzare
și-o inimă puțin mărită
da-n rest e în perfectă stare
e împăiată de dorinți
crăpate de te uiți în zare
de-argint
un fir de agonie
leagă urmele subtile
pe malul de la Marea Moartă
dovedind c-a fost iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu