Speranța
arie a orchestrei disperării
din loja mea mă-ndeamnă să visez
să te revăd prin voalul înserării
să uit că n-am știut să te păstrez
Durerea
corzile atâtor instrumente
cu suflul și suspinul din plămâni
în sânge îmi pulsează sentimente
și-mi este dor să-ți fiu din nou în mâini
Iubirea
catedrala-n care orga-nalță psalmi
se unduie-n lumină ca o apă
ca foșnetul de clipe adunate-n ani
ecou de rugăciune lungă și deșartă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu