Femeie
cu gust de primăvară și de viață
din depărtări de vino-ncoace
îmi ari pământul cu brazde
ancestrale
și calci pe el cărări ce nu-mi dau
pace
te urmăresc în mersu-ți înainte
dar sunt un pom cu pași ce-așteaptă-n
loc
doar umbra-mi te păstrează-n minte
cum ți-ai dormit minutele de foc
și ți-ai plecat privirile spre cer
chiar prin frunzaru-aducerii
aminte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu