ești o secundă atâta de frumoasă...
nu te văzusem când te-ai apropiat,
m-ai invadat în inimă și-n carne...
urme de neșters în mine ai lăsat...
ești o secundă albă și fragilă...
abia de-am reușit să te admir...
te văd,
mai ești,
dar pleci în mare grabă,
zadarnic mai încerc să te rețin...
clipă de concret în arătare...
fantasmă,
umbră,
parfum fin de buchet...
nici o secundă nouă nu va fi în stare
să-mi șteargă bucuria de prezent concret...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu