batem la porțile
fiecărei noi zile
intrăm pe porțile
fiecărei noi nopți
ne trecem așa
dintr-un vagon în altul
într-un timp ca
un tren
care ne duce pe
șine de destin
din haltă în
haltă
din gară în gară
străbătâd vagoane
vagoane devenite
ani
întrebându-ne
cât om mai avea
până la destinație
dar până la
fascinanta locomotivă
care nu mai
circulă demult cu aburi
a devenit
electrică
s-a computerizat
oare cum va mai
fi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu