cum simți, de simți, că-mi este
dor
și-ți stau deasupra ca un nor
făr' să te ud, făr' să te-ating
în răsuflarea ta mă sting
cu-atâtea gânduri ce mă-mping
să-ți spun cumva că te ador
în scurtul, nemilosul timp
ce mi-a rămas până la zbor
Si rasuflarea de te stinge
RăspundețiȘtergereSa ii simti sufletul cu dor
Un gand neostenit te-mpinge
Sa o adori si dupa zbor…
Mulțumesc frumos, kaaliope.
RăspundețiȘtergereSuperb şi tensionat de parcă aţi reda exact, dar exact ce simţi când e prea înălţătoare dragostea, care, surprinzător, dar există! deşi gândurile multe ne împing să-i spunem celuia în răsuflarea căruia ne stingem şi deasupra căruia stăm imaginar ca un nor, că îl adorăm....ar fi bine ca să fie simţită această stare a eroului liric de cât mai puţină lume, deoarece trebuie să ai voinţă de granit pentru a şti că dorul este doar problema ta.
RăspundețiȘtergere