pleoapele de nori
prin care iubirea noastră plouă
se zbat zănatic
de un timp încoace
culori de
curcubeu fardează sfere mici de rouă
prin clipe de
lumină ce nu se vor întoarce
ploaie de raze
ploaie de cuvinte
senine înserări
pe umerii tăi goi
miros de
fân îmi stăruie în minte
pe fondul
așteptării ce mișună în noi
ce știe universul
ce știm de
univers
un univers
deschizi în ochii tăi
o mare
se revarsă pe
coasta mea invers
să îmi măsoare
tainic nemăsurata zare
atât de vag
concret
și-atâtea vii
iluzii
sub pleoapele de
nori prin care iubirea plouă
se zbat zănatic direct
sau prin aluzii
cu vântul care
suflă pe cer cu lună nouă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu