marți, 7 mai 2013

Nicicând, niciodată, niciunde


catedrala timpului meu răsună de cuvinte
de zborul lor țâșnit prin ferestre de turle 
aripi bătând clipe de-aduceri aminte
despre nicicând 
niciodată 
niciunde 

plutind pe nori de tăceri cuvintele curg
pe ziduri năruite ale timpului veșnic
apun ca și razele unui amurg
dând nopților umbre afunde  
despre nicicând 
niciodată 
niciunde 

ca aerul ies cuvinte din tuburi de orgă
silabe grave 
înalte sau surde
despre nicicând
niciodată
niciunde 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg