catedrala timpului meu răsună de cuvinte
de zborul lor țâșnit prin ferestre de turle
aripi bătând clipe de-aduceri aminte
despre nicicând
niciodată
niciunde
plutind pe nori de tăceri cuvintele curg
pe ziduri năruite ale timpului veșnic
apun ca și razele unui amurg
dând nopților umbre afunde
despre nicicând
niciodată
niciunde
ca aerul ies cuvinte din tuburi de orgă
silabe grave
înalte sau surde
despre nicicând
niciodată
niciunde
despre nicicând
niciodată
niciunde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu