Pianissimo

cum pot să te-nvălui în lumina dintâi

ancestral scăpărând prin contururi de ere

culcându-mi umbra peste trupu-ți - rămâi

lac oglindă al iubirilor mele 

în chiar adâncul tău temător

cu inima bătând în poarta trezirii

vise te cheamă îndărăt ca un dor

de-a-nțelege cumva un rost al trăirii

și aprinzi așteptări speranțe arzând

și vezi cum pe geamuri gânduri îmi curg 

efemer prin lumina dintâi picurând

umbra mea prefăcută nor de amurg