uneori
îmi las trupul pe
malul însorit al realității mele să doarmă
să mă avânt în
apele tulburi ale propriului subconștient
care deși tulbure
mă atrage în unde
de metafizic
îmi pune la
încercare simțuri pe care nu știam că le am
și îmi descoperă
un alter ego
un fel de înger
despre care mi s-a spus că ar fi însoțitor în viață
dar în existența
căruia nu am crezut
tot așa am ajuns
să înțeleg de ce realitatea mea nu se poate înscrie într-un determinism complet
de ce lumea
fizică înregistrează excepții de la legea cauză-efect
sau de unde
dobândesc eu însumi capacitatea de a aduce noutăți
în viața ce mi-a
fost dată concretă
spre a crea
așa am ajuns să
mă întâlnesc cu trecutul pe care mi-l credeam apus
cu viitorul pe
care-l știam iluzoriu
cu personaje
ireale pe care basmele sau miturile mi le aduseseră la cunoștință
timpul nu mă mai
marchează
spațiul este
fluid
intru și ies din
evenimente fără vreo dificultate
când sunt prea
aproape de adâncuri
acolo unde
întrevăd mirajul deșertului fără întoarcere al inconștientului
frica mă
catapultează în lumea reală
și-mi iau din nou
trupul pe mine
cu timpul și
spațiul lui
lăsându-l să mă
poarte printre oameni vii ce mă privesc ciudat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu