marți, 18 iunie 2013

Uneori


uneori
îmi las trupul pe malul însorit al realității mele să doarmă
să mă avânt în apele tulburi ale propriului subconștient
care deși tulbure
mă atrage în unde de metafizic
îmi pune la încercare simțuri pe care nu știam că le am
și îmi descoperă un alter ego 
un fel de înger despre care mi s-a spus că ar fi însoțitor în viață
dar în existența căruia nu am crezut

tot așa am ajuns să înțeleg de ce realitatea mea nu se poate înscrie într-un determinism complet
de ce lumea fizică înregistrează excepții de la legea cauză-efect
sau de unde dobândesc eu însumi capacitatea de a aduce noutăți
în viața ce mi-a fost dată concretă
spre a crea

așa am ajuns să mă întâlnesc cu trecutul pe care mi-l credeam apus
cu viitorul pe care-l știam iluzoriu
cu personaje ireale pe care basmele sau miturile mi le aduseseră la cunoștință

timpul nu mă mai marchează
spațiul este fluid
intru și ies din evenimente fără vreo dificultate

când sunt prea aproape de adâncuri
acolo unde întrevăd mirajul deșertului fără întoarcere al inconștientului
frica mă catapultează în lumea reală
și-mi iau din nou trupul pe mine
cu timpul și spațiul lui
lăsându-l să mă poarte printre oameni vii ce mă privesc ciudat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg