marți, 30 iulie 2013

Zbor de noapte


incertă-i starea vremii cerului de suflet
când norii grei de gânduri o străbat
și înserările în umbre violet
plouă cu-ntrebări ce-n taine s-au mutat

impregnat cu doruri și regrete
prezentul - tot mai greu și rarefiat -
îl lovesc cu pumnii în perete
că-s prizonierul lui încătușat

am evadat din el adeseori
spre nopțile trecutului albastre
sau răzbătând cu vise-n viitor
pe poteci terestre și pe cărări de astre 

azi stau cu mine însumi înlănțuit de clipa
ce bate ca un cronometru în trupu-mi istovit 
respir prin amintiri tot răsturnând clepsidra
înfiorând deșertul ce-n mine a-nflorit

și-atâtea oaze clipesc în orizonturi 
pe care știu acuma că nu le voi atinge
sunt depărtări ce par a fi atât de-alături
privirii ce le soarbe și le plânge

mirajul ce plutește pe pământ și ape
- tărâm lipsit de ape și pământ -
îmi zbate-n zborul gândului de noapte
mă decolează între „sunt-nu sunt” 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu