ierbar de culori în ochi plini de brumă
toamna atârnă iarăși pe crengi
ploile stau cu norii la pândă
în zile și nopți cu ore mai reci
pământul adună semințe din fructe
viile storc must din butuci
păsări pe cer refac apeducte
către limanuri cu vremuri mai dulci
pe geamul din suflet șuvițe de ploi
susură amintiri care frig
și mă-ntreb din nou ce-o fi cu noi
că-i toamnă afară și-i frig
© Olga Szewczuk Photography
Pasim incet si parca un pic tematori prin toamna vietii... si asta ne face nostalgici. M-am intrebat deseori cum poate rezista un poet sensibil in lumea asta tot mai infrigurata...Si raspunsul, cred, e ca ii incalzeste sufletul iubirea. Cel putin in cazul tau, Mihai, cred ca acesta e raspunsul. AngelaB
RăspundețiȘtergere