Sunt prizonierul meu de-atâta
vreme
și în celula mea mă schingiuiesc,
mă interoghez pe fel de fel de
teme...
Mă suspectez spion și-nnebunesc.
Cine sunt? Ce urmăresc în viață?
De ce-mi sunt prieten, alteori
dușman?
În lumină stau sau mă ascund în
ceață,
mă înec în gânduri să-mi fiu apoi
liman...
Ce mistere-adânci am acuns de
mine?
Sunt mesager, aliat sau exilat?
Cât din mine trăiește pentru sine,
ce alter ego mă-ndeamnă ne-ncetat?
Vin din niciodată, pășesc către
niciunde?
Gândesc și simt contradictorii
vise,
nisipuri mișcătoare mă adâncesc în
unde,
adevăr și fals îmi aștern
premise...
Răpit ermetic în libertatea
fețelor de zaruri,
în gravitația lor care mă-nchide
mă tot ciocnesc cu mine între
maluri,
în metamorfoza formelor livide.
Sunt prizonierul meu de multă
vreme,
din celula mea privesc mereu pe
cer,
uimit să-mi văd dâre de zbor prin
stele
și urme de pași în pământ
efemer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu