joi, 15 august 2013

Sunt prizonier


Sunt prizonierul meu de-atâta vreme
și în celula mea mă schingiuiesc,
mă interoghez pe fel de fel de teme...
Mă suspectez spion și-nnebunesc.  

Cine sunt? Ce urmăresc în viață?
De ce-mi sunt prieten, alteori dușman?
În lumină stau sau mă ascund în ceață,
mă înec în gânduri să-mi fiu apoi liman...

Ce mistere-adânci am acuns de mine?
Sunt mesager, aliat sau exilat?
Cât din mine trăiește pentru sine,
ce alter ego mă-ndeamnă ne-ncetat?

Vin din niciodată, pășesc către niciunde?
Gândesc și simt contradictorii vise,
nisipuri mișcătoare mă adâncesc în unde,
adevăr și fals îmi aștern premise...

Răpit ermetic în libertatea fețelor de zaruri,
în gravitația lor care mă-nchide
mă tot ciocnesc cu mine între maluri,
în metamorfoza formelor livide.

Sunt prizonierul meu de multă vreme,
din celula mea privesc mereu pe cer,
uimit să-mi văd dâre de zbor prin stele
și urme de pași în pământ efemer. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu