Trezire

și poate nici n-aș fi atât de singur

după ce m-am exilat din iubirea ta

ce adăpost mi-a fost de bun augur

în anotimpul ce-a venit cu vreme rea

m-aș consola c-așa a fost să fie
că soarta-n felul ăsta a decis
ne-a îmbrățișat în strânsă armonie
ne-a trecut de mână prin catharsis

și poate nici n-am fi atât de singuri
după ce ne-am exilat din paradis
c-așa e dat, să nu mai fim alături
la trezirea bruscă dintr-un vis

invizibil lanț doar din verigi de dor
holograma iubirii noastre-o derulează
din țărmurile inimilor pleacă-n zbor
porumbei de gânduri care consolează