Mă bate gândul

mă bate gândul

ca un vânt de nord

mă bate

ca pe hoțul care-i prins asupra faptei

ca pe o frunză care-mi pare cord

și-și curge sângele pe tainice alei

în plină noapte sau în miezul zilei

am vini

recunosc mi-s grele

c-am asaltat cu întrebări 

atâtea uși și-atâtea ziduri

c-am scris pe ele gândurile mele

am hoinărit spre neterestre zări

mi-am tatuat din ipoteze riduri

am iscodit pe la ferestrele cu zei

i-am surprins cum sunt ș-am disperat

am intrat cu mine la idei

și multă vreme nu m-am mai rugat 

sunt fără scuză

am fost un călător însingurat

am vrut să am doar pentru mine muză

și-acum mă flagelez și mă condamn

să-mi fiu eu gândul care azi mă bate

și vântul care inima-mi străbate