lacrimi de lumină plutesc pe întuneric
sloiuri de căldură curg din pereți de gheață
dorul se încheagă pe rănile iubirii
somnul își destramă visarea-n dimineață
iubirea-n amintire e un cântec vechi
ale cărui note răsună obsesiv
remodelând conturul frumuseții sale
ce încă mai revine prin perdea de timp
senectutea este un plâns lipsit de lacrimi
al experienței vaste legate-n neputințe
abisul ce-nconjoară piscul existenței
urâtul și eșecul ca ultime sentințe
focul divin al vieții îl stinge apa morții
mitul prometeic e genă-n recviem
bem încet otrava cu dulcele iubirii
cu frumusețea lumii ne anesteziem
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu