îți mai aduci aminte
doamnă
a serii ultimă romanță
care-n cinstea noastră
la toate instrumentele de toamnă
tristețea în rochia ei albastră
ne-a așternut-o peste ultima
vacanță
din floarea iubirii noastre de o
vară
solfegiu-acela a rămas
iarba uscată
urma lumânărilor de ceară
și noi pierduți în fumul de pripas
singuri
separați
și fără glas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu