sâmbătă, 19 octombrie 2013

Ipostaze


te-am zărit cam tristă pe banca unui gând
apoi te frământai în colțul unei temeri
te-ai cățărat ca o lumină - asta de curând -
pe funia veștejită a unei iederi

mergeai în întuneric pe-o plajă de nesomn
valuri de timp ștergeau nisipul urmei tale
am intrat în mare da-mi răsuna a gol 
deja erai departe urmând o altă cale

ți-am surprins refrenu-n concertul din păduri
mi-l fredonai adesea în tainicele strângeri
iubirea pe atunci nu se-neca în gânduri
noi alergam prin visul încărcat de nuferi

te-am revăzut prin poarta verii către toamnă
adierea-ți caldă se prefăcea în vânt 
frigul ce-a intrat la mine pe verandă
mi-a viscolit tot dorul în bulgări de cuvânt

Un comentariu:

  1. Măreţe metafore, deosebită lirică.
    Felicitări!
    .
    Cu bucuria lecturii, Aurora

    RăspundețiȘtergere