vineri, 4 octombrie 2013

Misterul ultimei nopți

Noapte învăluită în contururi de negru
am ajuns în adâncul tău misterios,
caleidoscop împânzit numai de vise 
licărind al astrelor imn silențios.

În plutirea care-mi poartă nesomnul haină
tu, noapte cu scări și pliuri de umbre,
mă lasă te rog să aflu locul de taină
din care iubirea mă strigă pe nume în unde.

Sunt undele căderii pe luciul de viață,
lumina și aerul în care mă scaldă Fortuna,
iar tu ești, noapte învăluită în negru,
refugiul ultim în care-mi închei aventura. 

Un comentariu: