luni, 11 noiembrie 2013

Apus


funii puctate de raze aldine 
suluri orizontale de nori translucizi
leagă soarele care arde-n  retine
giganticul zilei apus în oglinzi 

tremură-n aer fluturi de noapte
vacarmul se cufundă în liniști adânci
voaluri letargice adie prin toate
ecouri se sting în întuneric de stânci 

gândul se teme și vrea îndurare
dinspre dorul insinuat în piept singular
inundat de nesomn și îngrijorare
pentru un mâine incert promis de hazard   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu