vineri, 1 noiembrie 2013

Despre moarte


văd cum mi se stinge implacabil cerul
cum nori de întuneric ca ceața mă pătrund
dacă astfel mi se-arată inedit sfârșitul
din cale-i n-o să fug și nici nu o să plâng

mă voi preface-n fum părăsindu-mi trupul
în somn redevenind fărâmă de pământ 
peste moartea ce-o va-nghiți momentul
mă voi pluti-mbrăcat în fâlfâiri de vânt

voi năpârli de timpul meu orar 
prin fiecare loc în care-am fost să fiu
și fără cronometre și fără calendar
mă voi pătrunde-n taina pe care-am vrut s-o știu

poate ochii mei s-or sparge în lumină
și valurile nopții poate s-or opri
iar marea judecata de apoi divină
cu un big bang în mine mă va răsplăti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu