văd cum mi se stinge implacabil
cerul
cum nori de întuneric ca ceața mă
pătrund
dacă astfel mi se-arată inedit
sfârșitul
din cale-i n-o să fug și nici nu o
să plâng
mă voi preface-n fum părăsindu-mi
trupul
în somn redevenind fărâmă de
pământ
peste moartea ce-o va-nghiți
momentul
mă voi pluti-mbrăcat în fâlfâiri
de vânt
voi năpârli de timpul meu
orar
prin fiecare loc în care-am fost
să fiu
și fără cronometre și fără calendar
mă voi pătrunde-n taina pe care-am
vrut s-o știu
poate ochii mei s-or sparge în
lumină
și valurile nopții poate s-or opri
iar marea judecata de apoi divină
cu un big bang în mine mă va
răsplăti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu