la ce-aș mai regreta acuma
e târziu
trecutul e o frunză ce-o sugrumă bruma
în amintirea despre tinerețe e pustiu
sub cerul ei de noapte stăjuiește luna
o sahară albă mistuie în suflet
din munții de trecut avalanșa-i bocet
un ecou ca un usturător pamflet
se va stinge mâine ne-ndurător de-ncet
fără să lase-n urmă vreun rost pentru regret
fără să lase-n urmă vreun rost pentru regret
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu