ultima velă de speranțe din frunze
a spulbert-o un vânt de clipe azi-noapte
oceanul de timp a sfâșâiat-o-n meduze
pe luciul tăcerii ecouri de șoapte
naufragiul pe oceanul de timp se reia
de unde să-nceapă continuarea plutirii
frigul căldura din nou și-o va bea
sporind uitări negre în albu-amintirii
sunt ape de timp din zare în zare
potopu-și repetă istoria-n prezent
închide ferestrele atemporale
prin care visarea privește absent
vino să ne ținem de mână gregar
la orizont se-ntrevăd furtuni de secunde
din ele lega-vom o săptămână măcar
cu nori de iubire în brațe ardente
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu