Perpetuum

                                                                Dali

e toamnă și bate vânt de culori

nu se mai termină așteptările

e viață sub eșaloane de ceață și nori

nu încetează întrebările

e distanță amorfă între cer și pământ

nu se mai termină scările

zilele sunt înnorate de gând și cuvânt

se lasă prădate-nserările

e timp ce-și evaporă clipele-n jur

se-ntrevăd tot mai greu amintirile

e dorul o undă de șoc taciturn 

sunt rătăcite toate iubirile