luni, 4 noiembrie 2013

Spleen (2)


mă moi în cerneala ultimului cer
răsturnat deasupra-mi clopot de vis
îmi proiectez umbra în stropi de mister
pete de dor în poemul nescris

pe fila iubirii privesc în abis
un alb de timp cu rame de ger
gânduri ce încă nu le-am trimis
în retină arzând ca un fulger

oare ce fel de desprindere sunt
tencuiala cărei anume zidiri 
umbră căzută incert pe pământ
cutie neagră cu vagi amintiri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu