Strofe de ziua mea

Din bâlbâiala clipelor dintâi

am clădit cu greu cuvâtul ,,m a m ă”.

A fost şi râs şi plâns în vorba mea,

a fost întâia dramă.

Trecut-au zeci de ani de când

doi oameni tineri m-au cules

fără să ştie cu ce gând

din nu ştiu care Univers

Să nu fim trişti şi-n rătăcire

busola lumii s-o-ntrebăm:

Sperăm că totuşi va fi bine,

sau bine e că mai sperăm?

Adaugă ziua ta zilelor mele

o marjă de o zi mai mult pentru iubire

încă o stea acolo între stele

și-o clipă încă pentru nemurire


Trecut-am și de bătrânețe
iar dacă acum ar fi s-aleg
eu vieții-ntregi i-aș da binețe
din ce a fost nimic nu vreau să șterg