s-a stins lumina lunii iar apoi
pe rând s-au stins și stelele din cer
vântul răscolește umbre printre ploi
și șuieră prin noapte a mister
așa arată hala lungă de trecut
atât de luminată altădată
doar umbra mea lipsește din tot ce am avut
își calculează-n calendar sortita dată
ruinele mă caută-n moloz
dar eu sunt prea departe, sunt aici
singur evadat spectaculos
lovit necontenit de timpul ca un bici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu