ceasurile umbrei mele culcate
uneori pe ziduri
alteori pe cer
adesea pe gânduri și pe inimă
s-au așternut la picioarele mele
ca o scară coborândă
invitându-mă să-i pășesc pe
trepte clipele transparente
să-i pătrund în adânc
până ce-oi deveni
umbra umbrelor
culcată uneori peste ruine
alteori peste cerul scorojit
cel mai adesea peste amintirea
gândurilor și inimii
Minunat!
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos, Mariastela.
RăspundețiȘtergere