vineri, 13 decembrie 2013

Capcana iernii


stau să pescuiesc la copca iernii
o gaură rotundă în timpul meu trecut
din care prind din când în când vedenii
ce mi zbat în aer vorbind mut

alteori în copcă se oglindește luna
sau de pe frunte-mi cad clipe grele
ce se topesc lichide pentru totdeauna
pe ceru-acela negru în care mor și stele

singular pe-ntisul cu pereți de gheață 
trec prin alte clipe când țin în mâini o clipă
albul se diluează și se transformă-n ceață 
iar la copca iernii va sta o stalagmită

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu