Capcana iernii

stau să pescuiesc la copca iernii

o gaură rotundă în timpul meu trecut

din care prind din când în când vedenii

ce mi zbat în aer vorbind mut

alteori în copcă se oglindește luna

sau de pe frunte-mi cad clipe grele

ce se topesc lichide pentru totdeauna

pe ceru-acela negru în care mor și stele

singular pe-ntisul cu pereți de gheață 

trec prin alte clipe când țin în mâini o clipă

albul se diluează și se transformă-n ceață 

iar la copca iernii va sta o stalagmită