privesc de pe catargul insulei mele
plutirea ultimei urme
plutirea ultimei urme
îndepărtându-se de țărmul prezentului meu
furată de valurile uitării ce-mi înghit și celelalte urme
tocmai trece dincolo de geamandura timpului
renunță la conturul care o încorsetează
se face tot mai mică
și o pierd din vedere
câte încercări să-mi fi rămas
papillon
papillon


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu