pe glezna toamnei câțiva fulgi de nea
în rest un frig uscat ce împresoară
toamnă întârziată în inima mea
ce nu-ncetează uneori să doară
o privesc pe cer în rotitor survol
migratoare tristă încă neplecată
peste mine trece în simbolist ocol
oglindă a mea din amintire spartă
lapoviță-n doruri i se scurge rece
din penajul sur al norilor de fum
intrând în confluență cu râul meu de sânge
cu aluviuni trecute în delta-i de parfum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu