lumina și umbra mea s-au întâlnit prima oară
au păstrat distanța
și s-au cercetat curioase
lumina era pe un versant al meu
umbra pe celălalt
ambele suficient de aproape încât să se vadă
lumina a crezut la început
că proiecția aceea întunecată e o pată așternută în calea mea
iar umbra credea că vede asfințitul soarelui dincolo de mine
abia când m-au văzut intrigat
au înțeles că sunt chiar fețele mele nevăzute
dar era prea târziu
s-au privit prin mine o vreme
apoi una a dispărut în spatele minții mele
iar celaltă în inimă înnorând-o
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu