vineri, 13 decembrie 2013

Naufragiu


cerul tău mai cade peste mine
pulbere și bulgări de-amintiri
mă-ngrop în gândul obsedat de tine
mă sufoc în plânsul din priviri

memoria retinei nu mă lasă
să ies din visul care nu mai este
a mia noapte albă de mătasă
rupe mersul nostru prin poveste

rămân pe țărmul unde-ai stins farul
și-i bezna peste mine ca un deal  
în pieptul meu lovește încă valul
din naufragiul ce m-a izbit de mal

iar dincolo de mine e senin
nimic nu amitește de furtună
prezența ta acolo este dar divin
cu primăvară, viață și căldură



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu