Nu e cutremur

nu e cutremur

dar cad oglinzile cu care mi-am tapetat viața

care mi-au reflectat viața

cărora le-am pus rame strălucitoare de adevăr

oricât mă feresc

cioburile lor îmi taie realitatea

și lasă să curgă din vene de lumină
un sânge de beznă indiferentă

care-mi crestează privirea

pe dosul fiecărui fragment de oglindă

sunt cioburi de nopți nedormite

în care nu mă pot desluși

mai mult decât o trecere de umbră

o pală de vânt

un cuvânt nerostit încleștat pe o pagină albă

și picur din fiecare ciob de oglindă

și nu e cutremur