marți, 10 decembrie 2013

Nu e cutremur


nu e cutremur
dar cad oglinzile cu care mi-am tapetat viața
care mi-au reflectat viața
cărora le-am pus rame strălucitoare de adevăr

oricât mă feresc
cioburile lor îmi taie realitatea
și lasă să curgă din vene de lumină
un sânge de beznă indiferentă
care-mi crestează privirea

pe dosul fiecărui fragment de oglindă
sunt cioburi de nopți nedormite
în care nu mă pot desluși
mai mult decât o trecere de umbră
o pală de vânt
un cuvânt nerostit încleștat pe o pagină albă

și picur din fiecare ciob de oglindă

și nu e cutremur

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu