Poem pe muzică de jazz

Lui Johnny Răducanu (01.12 1931, Brăila - 19.09.2011)

eram la bar 

mahmur

cu părul sur

cred că a trecut de-atuncea anu

când de la pianul lung

cu coadă

Johnny Răducanu

îmi turna de ore bune în pahar un drog

cu „Pardonne-Moi” și cu „Octomber Song”

ș-aveam o sete de replici pe tăcute

către mine însumi 

dar mai ales 

pe unde scurte 

să mă iau de viață 

acolo

față-n față

voiam s-o clatin

în unda de beție

să o somez pe dată

cu degetu-mi arătător precum un ac

să mă redea iar mie

cum am fost odată 

voiam din nou s-o plac 

și ea la fel să vrea ca să mă placă

Jonny îmi ținea isonul
cu „Chanson de La Forêt Profonde”

dar nu voiam să plâng

nici ea să plângă încă

din nou „Octomber Song”

din nou „Pardonne-Moi”

iar eu o contemplam pierdut
în palma-mi stângă

viața

pe unde naiba mi se duse

puteam s-o strâng în pumn

așa micuță și firavă se făcuse

am privit afară printr-un geam

nu deslușeam dacă peste lume mai e cer
sau numai notele lui Jonny ce sfințeau
„Ballade Ménétrière”