Înserare (Abend)
Încet se schimbă ziua-n strai de seară;
copaci bătrâni îi ţes pe crengi vestmânt.
Eşti între lumi, şi simţi cum se separă:
spre boltă una, alta spre pământ.
Şi singur, neaparţinând niciunde,
nici sumbru precum mutul adăpost,
nici sigur că vecia-ţi va răspunde,
cum suitoarei stele dat i-a fost -
rămâi să descâlceşti (de s-ar putea)
această viaţă coaptă, cruntă, mare;
şi-ţi dă prin gând, cum şezi între hotare:
acum eşti piatră, şi acum eşti stea.
Epitaf
(traducere personală)
Ah, trandafir al meu, esență a celei mai mari dileme
Să ai mulțimi de pleoape, să nu poți adormi pe nimenea sub ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu