Tablou de iarnă

e ger afară dezvelit

de zăpezi

e-așa înfrigurat și trist

închid geamul mătuit de gheață

dar o lumină albastră

mi se-așează cer 

strălucire și miraj luciul în ceață

privirea-ndrăznește

și-n tabloul irizând a basm

mă pășește

pe aleile și franjurii 

florilor de gheață

rămas absent lângă fereastră

mă zbengui în iarnă copilărit

sub ochii îngrijorați

ai celor care se întreabă 

ce-o fi cu mine că am albit

și arăt ca un om de zăpadă